Frica de a greși are o reputație proastă, dar ne-a ajutat de multe ori. Ne face atenți, ne ferește de decizii pripite, ne obligă să ne pregătim. Problema apare atunci când nu mai e doar un semnal de prudență, ci devine motivul principal pentru care nu facem nimic.

Kierkegaard numea neliniștea „amețeala libertății”. Când ai în față mai multe drumuri posibile, mintea simte greutatea fiecăruia. Cu cât alegerea contează mai mult, cu atât amețeala e mai mare. Nu e un semn că ceva e în neregulă cu tine. E un semn că alegerea are miză.

În terapia cognitiv-comportamentală, observăm des un anumit tipar: mintea sare direct la scenariul cel mai rău și îl tratează ca pe un fapt. „Dacă greșesc, va fi un dezastru.” Rareori ne oprim să întrebăm cât de probabil e acel dezastru și ce am face, concret, dacă s-ar întâmpla.

Mai e un cost, mai greu de văzut: și a nu alege este o alegere. Uneori, prețul lucrurilor pe care nu le-am încercat e mai mare decât al greșelilor pe care le-am fi făcut.

Întrebarea de săptămâna aceasta nu cere curaj imediat. Cere doar să îți imaginezi, pentru un minut, ce ar fi acolo, în spatele fricii.